(Română) Seminţe pentru acoperiş biodivers

Sajnos ennek a bejegyzésnek csak Română nyelvű változata van. A megtekintő kényelméért az alábbi tartalom alternatív nyelven jelenik meg. Rákattinthat a linkre az aktív nyelv módosításához.

Biodiversitatea, aspectul variat al plantelor de pe un acoperiş tip biodivers este asigurată de o gamă largă de seminţe de flori şi ierburi sălbatice. Aceste seminţe se pot semăna atât individual, cât şi în amestec, la alegere, se pot planta pe zone de diferite culori dorite, ori întrun amestec preferat, se poate juca creativ cu culori.

Vă prezentăm mai jos cu descriere plantele ale căror seminţe se pot alege, varia pentru un amestec personalizat folosit pe acoperişul biodivers.

Flori sălbatice:

Achillea millefolium – Coada şoricelului
Este o plantă aromatică, perenă, cu frunze penate şi cu mai multe flori mici albe aranjate în formă de umbrelă. În cele mai multe specii sălbatice apar şi indivizi de culoare roz.
Coada şoricelului creşte în câmpii, până la regiuni subalpine şi pe o gamă largă de soluri. Deasemenea poate fi întâlnită între ierburi scurte, sau pajişti nearanjate, sălbatice, cum ar fi marginea drumurilor, şi tolerează atât umbra uşoară din livezi cât şi de-a lungul gardurilor vii. Coada şoricelului germinează în mod liber, şi poate fi semănat în orice moment al anului, când condiţiile sunt favorabile pentru creştere. Poate creşte destul de repede într-un sol fertil şi adânc.

Achillea ptarmica – Rotoţele albe
Este o plantă perenă, cu o tulpină care creşte la aproximativ 60 cm şi care se veştejeşte în timpul iernii. Florile complexe formate din petale aproape albe, scurte, care înconjoară discul central galben-maro al florii. Înfloreşte din iulie până în septembrie. Creşte în locuri umede, pe o gamă largă de soluri, de la neutru la uşor acide, în locuri mlăştinoase, zăvoaie, păşuni, de-a lungul pârâurilor, uneori şi în păduri umede. Florile deschise sunt atractive pentru o gamă largă de insecte polenizatoare. Rotoţelele albe germinează în mod liber, şi pot fi semănate în orice moment al anului, deşi ele în mediul natural germinează toamna. Odată ce s-au stabilizat în sol, înmulţirea prin însămânţare nu mai este necesară. Fiind atractive sunt folosite şi ca orice altă plantă de grădină.

Adonis Annua – Ruscuţă
Este o plantă anuală, cu frunze verzi deschişi, delicate, pe o tulpină ramificată, care ajunge până la 50 cm. Foarea distinctă, cu petale de culoare roşu închis înconjoară discul central al anterei negre, are aspectul unei anemone în miniatură de 15-25 mm. În mod normal înfloreşte din iunie până iulie, după care apar cam 30 de seminţe de culoarea măslinelor verzi, în formă şi mărime similare cu sâmburi de strugure. Produce seminţe puţine, dar acestea pot rămâne viabile în sol pentru mai mulţi ani. Germinarea are loc de obicei toamna, la unele în primăvară. Ruscuţa poate fi adăugat în amestec de seminţe sau crescut ca şi o plantă anuală de grădină. Poate fi semănat oricând de le sfărşitul lunii august, până în aprilie, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine. Trebuiesc semănate în soluri calcaroase, care nu sunt prea argiloase.

Agrimonia eupatoria – Turiţa mare
Este o plantă perenă cu înălţime medie spre înaltă, cu tulpina erectă, cu frunze penate, cu nervură adâncă, la vârf având flori galbene de cinci petale care înfloresc în iunie, iulie şi august. Fiecare floare se transformă într-un fruct lemnos brun roşcat caracteristic, profund brăzdat. Aproape întreaga plantă este uşor aromată, iar florile au un miros slab de caise. Turiţa mare tolerează o gamă largă de soluri, de la soluri bogate până la neutre, bine drenate. Este răspândită de la câmpie şi până la zona montană, în fâneţe şi poieni, în tufărişuri şi luminişuri, la margini de păduri şi drumuri. Seminţele pot fi semănate în primăvară sau toamna, deşi există unele dovezi că o perioadă de stratificare rece ajută la germinare, acesta nu este esenţial. Turiţa mare poate fi adăugat în cele mai multe amestecuri de seminţe, deşi este puţin probabil să reuşească în locurile cu umbră adâncă sau soluri umede, în special în cele acide.

Agrostemma githago – Neghină
Este o plantă anuală cu înălţime până la 1m, cu frunze lungi, înguste şi uşor păroase. Florile mari (până peste 3,5cm) mov rozaliu cresc singure pe tulpina lungă şi sunt înconjurate de sepale lungi ascuţite. După înflorire apare un balon gălbui care conţine seminţele mari de 3,5mm, negre cu texturi aspre. Neghina tolerează o gamă largă de tipuri de sol, este răspândită în culturile de cereale, mai ales în cele de grâu. Seminţele se pot semăna toamna sau primăvara. Devine stabil în majoritatea solurilor, dar cel mai favorabil în sol bine drenat, nisipos. Fiind o plantă anuală are nevoie de un câmp deschis pentru a se restabili, deci o cultivare de toamnă este esenţială pentru sezonul următor. Este adesea folosit în amestecuri de seminţe cu alte plante anuale.

Alchemilla glabra – Crețișoară
Este o plantă atractivă, perenă, cu frunze bazale palmat lobate și flori mărunte de culoare galben-verzui. Seamănă cu cele mai întâlnite specii de grădină, dar frunzele sunt fără păr. Cu excepția unor specii de Crețișoară foarte rare sau izolate, acesta este una din cele trei specii pe care îl înâlnim pe o pajiște. Celelalte două sunt Alchemilla xantochola și A. filicaulis, dar identificarea lor este de obicei dificil. Crețișoara apare într-o serie de habitate neutre, ierboase, în special în fânețe și pășuni, dar și la marginea drumurilor, la poalele munților, preferă solurile umede. Seminţele pot fi semănate în orice moment al anului, dar cea mai bună metodă este să fie semănați primăvara în tavă de semințe.

Alisma plantago-aquatica – Limbariță
Plantă perenă înaltă (până la 1m), cu flori mici, ușor liliachii, care se deschid de la prânz până seara. Frunzele sunt largi, lanceolate și rotunjite la bază. Fructele formează un inel închis. Limbarița crește de obicei pe marginea iazurilor și șanțurilor, frunzele sale bazale sunt umbrite de multe ori de alte plante mai înalte. Planta crește rapid din semințe și poate fi semănată oricând. Se stabilizează ușor, dar supraviețuirea lor poate deveni problematică cu creșterea altor specii în jur. Cu toate acestea, producerea de semințe este prolifică și semințele pot rămîne în stare latentă în sol și pot să reapară și atunci când vegetația este eliminată.

Alliaria petiolata – Usturoița
O plantă de înălțime medie spre înaltă, bienală sau perenă de viață scurtă, cu flori mici albe, galbene la mijloc. Florile apar din aprilie până în iunie, după care apar păstăi verzi lungi care aduc semințe începând din luna iulie. Una dintre cele mai simple moduri de a identifica această plantă este de frunzele ei proaspete, verzi, în formă de inimă și care miroase a usturoi când le zdrobim. Usturoița crește lângă garduri vii, păduri și maluri unde solul este umed și fertil, dar și în soluri foarte acide. Crește rapid din sămînță care poate fi semănată în orice perioadă al anului, având nevoie de o perioadă lungă rece pentru a întrerupe hibernarea. Dacă se dorește să fie plantate în locuri unde se pot răspândi buruieni, este de preferat să fie semănate toamna.

Allium ursinum – Leurdă
Este un bulb scurt, peren, care împreună cu alte specii din familia de ceapă are un cap rotund de flori stelate. Florile sunt de culoare albă și înfloresc din aprilie până în iunie. Tulpina este între 10-50 cm înalt, verde gălbui. Frunzele sunt de formă largi, lanceolate, de culoare verde deschis, lucioase, dar, cea mai distingtivă caracteristică a acestei plante este mirosul puternic de usturoi pe care emite atunci când este zdrobită. Leurda preferă pădurile cu soluri bogate, umede, bine drenate, este răspândit de asemenea pe maluri, garduri vii, și chiar și în crăpături de stânci. Reproducerea este în principal prin semințe care se formează în număr mare, în condiții adecvate. Deși produce multe semințe, dispersia acestora este slabă, așadar noi teritorii de păduri nu se colonizează ușor. Ca urmare Leurda a suferit o mică scădere mai ales din cauza pierderii habitatului. Se seamănă în locuri umbrite, sub copaci foioase (preferabil în locuri suficient de întunecate pentru a inhiba creșterea mare vara), la sfârșitul verii sau toamna. Deși Leurda este sensibilă la secetă și necesită sol umed, nu tolerează nici excesul de umiditate.

Angelica sylvestris – Angelică de pădure
Angelica este o plantă înaltă, aromatică, bienală sau perenă. Florile albe, adesea în nuanțe de roz, au forme de umbrelă, cu tulpină pufoasă sau fără păr, înaltă (până la 2,5 m), crește din iunie până în septembrie. Frunzele divizate, penate, ușor lucioase contribuie la aspectul lui deschis, aerisit. Fructele plate, ovale, au niște aripi subțiri ca niște foi, care ajută la dispersia lor de către vânt. Această perenă de viață scurtă este răspândită într-o mare varietate de habitate, pe soluri fertile, inclusiv în păduri umede, în mlaștini de plante înalte, pășuni, pe stânci de mare, și la poalele munților. Angelica de pădure este o plantă robustă, care nu necesită întreținere, cu toate că o prelucrare periodică a solului este necesar ca următoarea generație de butași să se poată stabili. Semințele necesită o perioadă de frig pentru a se trezi din hibernare, semănatul ar trebui să aibă loc la sfârșitul verii sau toamna iar germinarea urmează în primăvară.

Anthemis austriaca – Romanița
Acest tip de mușețel, are la capăt o floare asemănătoare cu al margaretei, având frunze fin divizate, aproape penate în aparență. Această specie și-a găsit locul în amestecul de flori sălbatice, fiind confundat cu o specie foarte asemănătoare Anthemis arvensis; cu toate că la o examinare mai atentă se pot identifica prin frunze mai ordonate și mai dese, și scalele prezente pe partea din spate a florilor. Înflorirea are loc de la începutul lunii iuni, până la sfârșitul lunii septembrie. Florile ei compuse asigură o alimentare bogată de polen și nectar pentru o gamă largă de insecte. Romanița se dezvoltă ușor din semințe, care poate fi semănată pe majoritatea tipurilor de soluri, dar preferă solurile ușor calcaroase sau nisipoase. Ca la toate plantele anuale din specia lui, solul trebuie prelucrat la semănare, ca aceste specii să reziste mai mult de un an.

Anthriscus sylvestris – Hasmațuchi
O plantă erbacee obișnuită și întâlnită la marginea drumurilor, cu un miros caracteristic. Această umbeliferă înaltă are tulpina goală în interior, care cu timpul devine mov, și frunze verzi proaspete, ascuțite, penate. Florile sunt de culoare albă, și au formă de umbrelă deschisă, dantelată, care se deschid din aprilie până în iunie, după care aduc semințe negre netede. Este o plantă robustă perenă de viață scurtă, întâlnită pe soluri fertile, umede sau umbrite. Cel mai des este răspândit pe garduri vii și margini de drumuri, deasemenea pe margini de păduri, pășuni și fânețe.
Hasmațuchi nu tolerează solurile foarte umede dar nici pe cele foarte uscate, des păscute, sau prelucrate. Reproducerea poate fi atât prin semințe, cât și prin butași din frunzele bazale. Perioada de hibernare este oprită de o perioadă de frig, de aceea semănatul trebuie efectuată la sfârșitul verii sau toamna. Hasmațuchi poate fi introdus în majoritatea amestecurilor de semințe, dar cu precauție, deoarece poate domina și o dată ce s-a stabilit este dificil de elmininat.

Anthyllis vulneraria – Vătămătoare
Este o plantă erbacee, perenă, de înălțime mică spre medie, cu frunze penate mătăsoase, și cu multe flori mici aglomerate galbene-aurii. Înflorește din iunie până în septembrie. Este răsândită în soluri drenate, calcaroase, pășuni, aflorimente stâncoase și lângă mare pe pietrișuri și în dune de nisip. Este indicat să fie semănată toamna, iar într-un sol infertil poate deveni planta dominantă în primii doi ani, cu totul că rareori afectează stabilitatea altor specii.

Arctium minus – Brusture
Este o plantă înaltă cu frunze late, cu tulpini goale în interior, cu flori tubulate de culoare violet care apar din iulie până în septembrie. Florile sunt înconjurate de numeroase bractee curbate sub formă de cârlig, care se agață de blana animalelor permițând să fie răspândite pe distanțe mari. Poate fi găsită în soluri bogate în apropiere de marginea pădurilor sau în luminișuri de păduri, câmpuri, margini de drum, dar nu tolerează umbra profundă. Are nevoie de la doi până la patru ani pentru a ajunge la maturitate. Poate fi semănat în orice perioadă al anului.

Arum maculatum – Rodul pământului
Florile acestei plante cu spect ciudat formează o structură tubulară violet-brună care este protejată de un înveliș verde pal. Întreaga structură crește foarte aproape de sol și este înconjurat de frunze mari cu tulpină lungă verde închis. Înflorește în aprilie și mai, după care apar fructele boabe grupate otrăvitoare de culoare roșu-portocaliu. Crește în solurile bogate din păduri, preferă penumbra, dar se dezvoltă de la câmpie până în zona deluroasă. Are o rată de creștere lentă, și poate dura șapte ani până aduce flori.  Semănatul ar trebui să aibă loc toamna.

Barbarea vulgaris – Crușățea
Este o plantă ierboasă bienală, sau perenă de scurtă durată, care crește la aproximativ 30-60 cm înălțime. Florile sale relativ mici au patru petale galbene, iar frunzele bazale sunt verzi închise și lucioase. Înflorește din aprilie până în iulie. Crește în soluri umede, non-acide, pe malurile râurilor, lângă cursuri de apă și șanțuri, la marginea drumurilor, gardurilor vii. Este indicat să fie semănat în toamnă, pentru că o perioadă rece îl ajută să iasă din hibernare.

Betonica officinalis – (Stachys officinalis) – Vindecea
Este o plantă perenă de înălțime medie. Florile care sunt prezente din iunie până octombrie sunt de culoare violet-roșu, ocazional albe. Frunzele sunt cu perișori și sunt dantelate. Este o plantă cu creștere lentă, cu o viață de lungă durată, întâlnită pe pajiști netăiate sau nepăscute.
Preferă solurile umede dar nu în exces, ușor calcaroase, solurile slab-acide. Semănatul are loc la sfârșitul verii sau toamna, pentru că semințele necesită o perioadă rece pentru a întrerupe hibernarea.

Bupleurum rotundifolium – Urechea iepurelui
Este o plantă anuală, cultivată pentru frumusețea florilor și al frunzelor, are flori galben-verzui la capătul tulpinii, care sunt dispuse în umbrele. Tulpina este ramificată și cu frunze ovale care înconjoară tulpina. Înflorește din iunie până la sfârșitul lunii iulie. Poate fi cultivat cu succes pe o gamă largă de soluri, dar necesită să fie recultivat toamna, pentru anul următor. Se cultivă toamna, majoritatea semințelor germinează în octombrie-noiembrie, o mică parte în primăvara următoare.

Caltha palustris – Bulbuc de baltă
Această plantă perenă cu înălțime medie, are flori cu 5-8 petale galbene, lucioase și înflorește din martie până în iunie. Frunzele cărnoase, verzi lucioase, reniforme apar pe tulpini lungi. Este o plantă cu viață lungă (până la 50 de ani), întâlnit pe o varietate de habitate umede, cu o preferință pentru soluri alcaline spre neutre și evită solurile puternic acide. Este specifică locurilor cu exces de umiditate, pajiști umede, margini de râuri, șanțuri, iazuri și lacuri. Semințele ar trebui să fie semănate toamna, deoarece necesită o perioadă rece pentru a întrerupe hibernarea.

Campanula glomerata – Ciucure
Cu florile ei în formă de clopoței aglomerați este o plantă perenă foarte arătoasă, cu tulpina neramificată, cu înălțimi între 30 și 60 cm, uneori până la 80 cm. Înflorește din iunie până în octombrie. Preferă solurile fertile, calcaroase, bine drenate. Poate fi înâlnită pe o gamă largă de habitate, inclusiv pe stânci, luminișuri, poieni. Este indicat să fie semănat în toamnă.

Campanula trachelium – Clopoțelul țapului
Este o plantă erbacee perenă, cu tulpina erectă, de 50-100 cm înălțime. Frunzele bazale de 6-10 cm lungime sunt pețiolate, la margine dințate, frunzele superioare sunt mai mici, lanceolate, ușor dantelate la margine. Înflorește din iunie până în septembrie.
Preferă solurile uscate calcaroase din păduri, pășuni, lângă garduri vii, dar se poate stabili într-o gamă mult mai largă de soluri și habitate. Poate fi semănat în orice perioadă a anului.

Capsella bursa-pastoris – Traista ciobanului
Numele său se referă la capsula în formă de traistă. Este o plantă de dimensiuni mici, de până la 20 cm înălțime. Ramurile fine se întind pe toată lungimea tulpinii. Frunzele bazale sunt lanceolate și dințate. Florile albe sunt aranjate în raceme rare. Sunt simetrice radial, cu patru petale. Semințele au formă de inimă, sunt plate și triunghiulare. Sunt atașate de vârful ramurilor. Traista-ciobanului crește în soluri bogate în nutrienți, în grădini, pe câmp, pajiști, acolo unde solul nu este foarte umed sau foarte acid. Semințele ar trebui să fie semănate toamna, deoarece necesită o perioadă rece pentru a întrerupe hibernarea.

Cardamine hirsuta – Râjnica
Este o plantă anuală mică din familia verzei. Are o rozetă bazală de culoare verde închis, frunze penate și o tulpină scurtă care se termină cu flori mici, albe, care se transformă în capsule lungi înguste. Înflorește de la începutul lunii februarie până la sfârșitul lunii noiembrie, dar maximul atinge în luna aprilie. Râjnica este o plantă anuală de iarnă (ocazional de vară), care favorizează solurile nisipoase, bine drenate, sau solurile calcaroase uscate. Crește frecvent pe terenuri cultivate, se poate folosi în mixuri de semințe pentru acoperiș, deoarece oferă o acoperire bună iarna și primăvara timpurie dar și în vara secetoasă. Poate fi de asemenea cultivat pentru consum, având un gust piperat (nu amar). Este cel mai bine să fie semănate în toamnă, dar pot fi semănate în orice perioadă a anului.

Carlina vulgaris
Este o plantă scurtă, aspră și foarte spinoasă cu o floare galben-maronie, înconjurată de bractee ca niște petale de culoarea paiului. Cu totul că înflorește din mijlocul verii și până toamna, florile ei păstrează același aspect chiar și iarna. Este o plantă perenă monocarpică (planta moare după înflorire) care apare în locurile bine-pășunate, în soluri uscate, infertile și calcaroase. Semințele pot germina repede, cu toate că în sălbăticie ea germinează lasfârșitul verii sau primăvara timpurie, deci cel mai indicat este să fie semănați toamna sau la începutul primăverii.

Centaurea cyanus – Albăstrea
Este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5-1m, cu tulpina verde, muchiată, simplă sau ramificată, cu frunze alterne, liniare lungi, până la 8-9 cm și înguste de 4-9 mm cu perii mătăsoși. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai mici. Poate fi înâlnită pe soluri nisipoase, dar și pe multe alte tipuri de sol, inclusiv pe cele calcaroase. Cu totul că se asociază cu plante care se cultivă toamna, se dezvoltă bine și din semințe semănate în primăvară.

Centaurea nigra
Este o specie de plantă perenă cu flori din familia Asteraceae, care poate crește până la înălțimea de un metru, cu frunze până la 25 cm lungime, de obicei lobate și păroase. Înflorește din iunie până în septembrie, florile sunt violete sau ocazional albe. Preferă solurile de la mai puțin fertile la moderat fertile și este absentă pe cele foarte umede sau acide. Habitatele includ pajiști, pășuni, margini de drum, margini de pădure. Florile ei atrag fluturii și albinele, care le polenizează. Crește rapid din sămânța semănată în orice perioadă a anului.

Centaurea scabiosa – Albăstriță scabioză
Cu florile ei mari, violete seamănă puțin cu Centaurea nigra, dar cu capete de flori mai mari și necesități de habitat diferite. Înflorește din iulie până în septembrie. Este o plantă perenă de înălțime medie spre înaltă, care se găsește pe o varietate de pajiște, margini de păduri, pe soluri uscate, calcaroase. Ca și celelalte specii din această familie Albăstrița scabioză este o sursă importantă de hrană pentru o gamă largă de insecte, inclusiv albine și fluturi. Crește rapid din sămânța semănată în orice perioadă a anului.

Chaerophyllum temulum
Este o plantă asemănătoare ca aspect cu Hasmațuchi dar cu acoperire mai rară. Înflorește mai târziu și este ușor de identificat prin tulpina aspră la atingere și acoperită cu pete mov. Înflorește de la sfârșitul lunii mai până în iulie, florile sale atrag o gamă largă de insecte. Este o plantă bienală sau perenă monocarpică, care crește în pășuni, de-a lungul gardurilor vii, margini de păduri, margini de drum. Preferă penumbra dar crește și la soare dar nu și în umbra adâncă. De asemenea crește pe o gamă largă de tipuri de sol, dar mai rar în soluri umede, acide.

Chelidonium majus – Rostopască
O plantă perenă de înălțime medie, stufoasă, cu frunze verzi – gri penate, lobate la capete. Florile care apar din luna aprilie până la începutul lunii octombrie, sunt formate din patru petale galbene bine separate. După înflorire apare o capsulă lungă de semințe, cu semințe negre lucioase. Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană. Semănatul ar trebui efectuat la sfârșitul verii sau toamna.

Clinopodium vulgare – Apărătoare
Face parte din familia Lamiaceae, plantă de înălțime mică spre medie cu flori roz care înflorește din iulie până în septembrie. Frunzele sunt ovale, ușor dințate. Cel mai indicat este să fie semănat toamna în soluri uscate calcaroase.

Comarum palustris
Este o plantă perenă de înălțime mică, cu flori care sunt formate din cinci petale de culoare violet închis, sprijinite de cinci sepale mai ascuțite. Înflorește de la începutul lunii mai până la sfârșitul lunii iulie.
Cel mai indicat este să fie semănat într-o tavă de semințe la începutul primăverii sau toamna și plantate la destinația lor la sfârșitul primăverii sau la începutul verii.

Cruciata laevipes
Este o plantă perenă, care poate fi identificată de frunzele ei sesile de-a lungul tulpinii și florile galbene pale, mici, de patru petale în jurul tulpinei, imediat deasupra frunzelor.
Preferă solurile moderat fertile, bine drenate, neutre sau calcaroase. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna, având nevoie de o perioadă rece să iasă din hibernare.

Cynoglossum officinale
Este o plantă bienală distinctivă, gri pufoasă cu frunze lungi lanceolate și grupări de flori roșii-maro. Înflorește din mai până în august. Preferă solurile uscate, bogate, soluri regulat prelucrate.
Se stabilizează ușor din semințe semănate toamna sau primăvara.

Dactylorhiza fuchsii
Este o plantă perenă atractivă, de înălțime mică spre medie, cu o turlă de roz pal, cu flori mici asemănătoare de orhidee, care înflorește de la sfârșitul lunii mai până în august. Preferă solurile calcaroase spre neutre, și poate fi înâlnită pe pășuni, pajiști, păduri și mlaștini. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna.

Daucus carota – Morcov sălbatic
Face parte din familia așa numite Umbeliferelor, deoarece florile lor sunt aranjate într-un cap plat în formă de umbrelă. Înflorește din luna iunie, până în septembrie, cele mai multe flori sunt de culoare alb, dar deseori apare în centrul lor un grup roșu închis. Este o plantă bienală care crește pe soluri destul de infertile, drenate și pe soluri calcaroase. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna, având nevoie de o perioadă rece să iasă din hibernare.

Dianthus armeria
Este o plantă atractivă, bienală sau perenă de viață scurtă, cu flori roz deschise, atât cu pete mai închise cât și mai deschise la culoare, cu flori înconjurate de bractee lungi înguste, ca niște sepale. Înflorește din iunie până la sfârșitul lunii august.
Se dezvoltă ușor din semințe, care pot fi semănate în orice perioadă a anului.

Digitalis purpurea – Degețel roșu
Este o plantă inconfundabilă și impunătoare, bienală, sau perenă de viață scurtă, cu frunze bazale moi, pufoși, și o tulpină erectă cu flori de culoare roz purpuriu (uneori albe).
Se dezvoltă ușor din semințe, care pot fi semănate în orice perioadă a anului.

Dipsacus fullonum – Varga ciobanului
Este o plantă bienală robustă, care crește până la înălțime de 180 cm sau chiar mai mult. Are toate părțile acoperite de spini, frunzele, tulpina și capetele de flori în formă de ou. Crește în pășuni, margini de păduri, tufișuri, garduri vii, pe marginea drumurilor pe o gamă foarte largă de soluri. Ca să nu devină invazive este cel mai indicat să fie plantate într-un colț, iar înainte ca semințele să ajungă la maturitate planta se poate tăia.

Dipsacus pilosus – Scăiuș
Este o plantă bienală înaltă, frumoasă, la fel de înaltă ca rudele ei și mai răspândită, cu flori mai mici, globulare, albe cu antere violete și țepi lânoși. Înflorește din luna iulie până în septembrie. Preferă solurile umede, calcaroase în special de-a lungul marginilor de păduri și luminișuri, dar crește și de-a lungul gardurilor vii, malurile râurilor, cursurilor de apă. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna, dar pot fi cultivate în orice perioadă a anului.

Echium vulgare – Iarba șarpelui
Este o plantă bienală distinctivă, de înălțime medie spre înaltă, cu tulpina neramificată, cu flori grupate într-o inflorescență cilindrică, paniculată, care inițial au culoarea roz, apoi albastră, sau pot fi albe. Înflorește din luna iunie până în septembrie.
Crește în solurile drenate ale pășunilor, pe terenuri cultivate, la marginea drumurilor și al căilor ferate, pe stânci, și pe dune de nisip. Semințele pot fi semănate în orice perioadă a anului.

Epilobium tetragonum – Pufuliță
Este o plantă perenă, comună, înâlnită în grădini și terenuri nelucrate. Florile sunt de culoare roz, cu patru petale crestate și opt stamine. Crește atât în soluri umede cât și în cele uscate din grădini, margini de păduri și gropi. Se dezvoltă ușor din semințe, care pot fi semănate toamna sau primăvara.

Epipactis palustris – Dumbrăviță de baltă
Este probabil una dintre cele mai impresionante orhidee ce s-ar putea găsi în Marea Britanie. Tulpina roșiatică crește până la aproximativ 50 cm, cu frunze late la bază care devin mai înguste spre vârf. Inflorescența este formată din aproximativ 20 de flori destul de mari, cu petale albe cu pete galbene și care sunt sprijinite de sepale roz-maro. În mod normal înflorește de la sfârșitul lunii iunie, până la mijlocul lui august. Se seamănă în soluri umede, calcaroase, toamna târziu.

Eryngium maritimum – Vitrigon
Este o plantă perenă inconfundabilă, cu frunzele sale rigide, spinoase de culoare verde-albastru cu nervuri albe-argintii. Florile mici albastre violet sunt grupate pe un cap rotund, sprijinite de bractee mari spinoase, iar tulpina fără păr are adesea o nuanță de violet. Înflorește din luna iunie până în septembrie. Este o plantă de înălțime medie care crește în grup, pe dune de nisip, pe coaste, uneori pe șindrile. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna.

Eupatorium cannabinum – Cânepa codrului
Este o plantă perenă înaltă, atrăgătoare, cu tulpina roșiatică, cu frunze asemănătoare cu al cânepei, cu numeroase flori mici roz grupate într-un cap plat. Florile apar din iulie până în septembrie. Crește într-o gamă largă de habitate umede, inclusiv iazuri și lacuri, râuri, mlaștini, pajiști, păduri umede, ocazional pe habitate uscate, garduri vii. Pot fi semănate în orice perioadă a anului.

Euphrasia officinalis – Silur
Este o plantă mică atractivă cu flori mici albe, liliachii care au în mijloc o pată de culoare închisă, pentru care seamănă cu un ochi. Silur este o plantă anuală care crește în pășuni, în soluri de fertilitate scăzută, în special pe habitate uscate, calcaroase, inclusiv pe pajiști și pe marginea drumurilor. Însămânțarea are loc din luna august până în decembrie, deoarece are nevoie de o perioadă lungă rece să iasă din hibernare.

Filipendula ulmaria – Crețușcă
Este o plantă perenă înaltă, cu flori albe crem dispuse în corimb, cu frunze penate, verzi cele de mai sus și albe argintii cele de mai jos. Înflorește din luna iunie până în septembrie.
Este frecvent întâlnită pe marginea apelor curgătoare, precum și în fânețele umede, păduri umede și mlaștini.
Preferă solurile umede, moderat fertile, neutre sau calcaroase.
Cel mai indicat este să fie semănate toamna, fiindcă este o plantă care germinează primăvara.

Filipendula vulgaris – Aglică
Această plantă perenă de înălțime medie înrudită cu crețușca (Filipendula ulmaria), de care diferă prin grupul de flori mai deschise și mai atractive, cu flori mai puține și mai mari, fără parfum. Înflorirea are loc din luna mai până în august.
Poate fi întâlnită pe coborâșuri calcaroase, în pășuni neatinse, unde pot persista timp de mai mulți ani. Fiind o plantă care germinează primăvara, cel mai indicat este să fie semănate toamna.

Fritillaria meleagris – Laleaua Pestriță
Este o plantă rară, cu o floare mare în formă de clopot, cu model de tablă de șah, violet închis și mai pal sau de culoare crem, este puțin probabil să fie confundată cu oricare altă plantă. Înflorește în lunile aprilie – mai. Este o plantă perenă de înălțime medie care preferă locurile umede, fânețe, pajiști. Semințele necesită o perioadă lungă de iarnă după semănat pentru a ieși din hibernare, prin urmare acestea trebuie semănate la sfârșitul verii sau toamna.

Galeopsis tetrahit – Lungurică
Este o plantă anuală, cu tulpină verticală, de obicei ramificată, muchiată, cu perișori, cu un miros înțepător și cu flori roz-violet, cu frunze oval alungite până la lanceolate. Înflorește din iulie până în septembrie. Preferă solurile bogate, umede, locurile umbrite, luminișuri, malurile râurilor și margini de drum. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Galium album – Sânziana albă
Este o plantă perenă de înălțime medie, cu tulpina subțire cu patru muchii, care în partea superioară se ramifică. Are frunze lungi și înguste, grupurile de flori sunt albe, cu patru petale mici. Crește în pășuni, margini de pădure și arbuști, în soluri bine drenate, calcaroase. Crește ușor și repede din sămânța semănată în orice perioadă al anului.

Galium verum – Sânziana galbenă
Este o plantă perenă de înălțime mică spre medie, care în comun cu celelalte sânziene are o tulpină cu patru muchii, frunze nedivizate, și grupuri de flori de mici dimensiuni cu patru petale. Are flori aurii galbene prezente din iunie până în septembrie. Poate fi întâlnită pe o gamă largă de habitate, de la soluri relativ infertile, neutre, până la cele calcaroase, inclusiv pe pajiști, pășuni, dune, soluri nisipoase. Crește ușor din sămânța semănată în orice perioadă al anului.

Genista tinctoria – Drobița
Este un arbust de dimensiuni foarte reduse: 10-50 cm, cu tulpina rotunjită, frunze simple, și un grup bogat de flori galbene. Înflorește din luna iunie până în august.
Un arbust foios, întâlnit într-o varietate de habitate ierboase, inclusiv pășuni, fânețe, margini de drum și de câmp.
Preferă solurile calcaroase spre ușor acide.
Crește ușor din semințe, dar germinarea poate dura mai mult din cauza hibernării.

Geranium molle – Ciocul berzei
Este o plantă anuală de înălțime mică, 5-30 cm, cu flori mici de culoare roz închis de aproximativ 8-12 mm în diametru, cu cinci petale crestate. Florile apar din luna aprilie până în septembrie.
Preferă solurile drenate, acide, unde se răspândește foarte rapid și acoperă suprafața întreagă cu florile roz-violete.
Crește pe pajiști uscate, grădini, margini de drum.
Poate fi semănată în orice perioadă al anului.

Geranium pratense – Săgețică
Este o plantă perenă cu înălțime medie spre înaltă, cu frunze profund crestate, și tulpini lungi păroși, deseori roșiatici. Florile apar din iunie până în septembrie și sunt formate din cinci petale violet-albaștri necrestate. Este o plantă caracteristică pajiștilor, cum ar fi margini de drumuri, pârâuri, fânețe umede, pășuni. Preferă solurile calcaroase dar nu exclusiv. Poate fi semănată în orice perioadă al anului.

Geum rivale – Călțunul doamnei
Este o plantă perenă de înălțime medie, cu flori aplecate în formă de clopot, cu cinci petale rotunjite roz-violet pale și cu sepale mov închis. Înflorirea are loc din luna aprilie până în septembrie. Călțunul doamnei crește în soluri umede sau ușor drenate, dar tolerează și pe cele moderat acide până la cele calcaroase, în condiții de soare plin sau în umbră. Habitatul include margini de râuri, margini de iazuri, păduri foioase umede și câmpuri. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Geum urbanum – Cerențel
Este o plantă erbacee perenă de înălțime medie, cu flori de cinci petale galbene și sepale întoarse. Frunzele inferioare sunt penate și mult mai mari decât cele superioare. Înflorirea are loc din mai până în noiembrie, după care se transformă într-un cap-brusture cu cârlige maro roșiatică. Preferă solurile drenate, ușor acide, până la cele calcaroase. Este specific zonelor umbrite, în habitate cum ar fi gardurile vii, marginile de păduri, păduri de arbuști, păduri tinere. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Glaucium flavum – Mac galben de munte
Este o plantă distinctivă întâlnită la malul mării, cu frunze gri argintii și cu flori mari, galben deschise, care se transformă în păstăi de semințe lungi. Înflorirea are loc din iunie până la sfârșitul lunii septembrie. Această plantă perenă de viață scurtă este caracteristică coastelor pietroase, stâncilor de pe malul mării. Poate fi semănată în orice perioadă al anului.

Glebionis segetum – Margarete de toamnă
Această plantă anuală de înălțime mică spre medie, are înflorire sigură din luna iunie până în octombrie, cu flori mari galbene, compuse ca margaretele. Frunzele sunt ușor cărnoase, lobate, nepăroase, acoperite cu un strat de ceară care le dă o culoare albastră-verzuie. Poate fi cultivată pe o gamă largă de soluri, dar preferă pe cele ușor sau moderat acide. Crește pe terenuri arabile, dar și pe margini de drumuri, pășuni, etc. Semințele pot fi semănate de la sfârșitul verii până la mijlocul lui aprilie, dar cele mai bune rezultete sunt de obicei obținute cu semănatul la începutul primăverii.

Helianthemum nummularium – Iarba osului
Este o plantă atractivă de înălțime mică, specific pășunilor, crescând în umbra arbuștilor. Frunzele cu nervuri sunt lanceolate, superior nepăroase, inferior alb-pufoase, așezate în perechi opuse de-alungul tulpinei întinse pe pământ. Florile sunt formate din cinci petale, cinci sepale și numeroase stamine. Ca plantă de grădină poate fi înâlnită într-o gamă largă de culori, dar ca flori sălbatice au culoare galbenă, eventual cu o pată portocalie la baza petalei. Înflorirea are loc din luna mai până în septembrie. Preferă solurile bine drenate, infertile. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Hyacinthoides non-scripta – Zambilă sălbatică
Este o plantă perenă familiară de înălțime mică/medie cu bulb, care primăvara oferă o priveliște cu un covor albastru de neuitat. Anterele speciei native sunt de culoare crem iar vârful inflorescenței se înclină, având flori atârnate într-o parte. Crește în garduri vii, sub ferigi, și ocazional în pășuni, pajiști montane, apare ca prima plantă în păduri foioase, mai ales în solurile umede, drenate. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului, totuși cel mai indicat ar fi la sfârșitul verii. De la germinare până la înflorire în mod normal durează aproximativ cinci ani, pentru că planta trebuie să-și dezvolte un bulb.

Hypericum hirsutum
Este o plantă perenă de înălțime medie spre înaltă, cu tulpina erectă și rotunjită, păroasă, cu frunze alungite. Înflorește în lunile iulie-august, după care apar semințele începând din septembrie.
Este caracteristic pajiștilor, cu soluri bine drenate, de la neutre la cele bazice, în păduri umbrite și luminișuri, poieni, pe malurile râurilor, margini de drum.
Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Hypericum perforatum – Sunătoare
Sunătoarea este o plantă erbacee, perenă, de înălțime medie, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară. Are flori galben-aurii, cu puncte negre la marginea petalelor. Frunzele, dispuse opus, sunt oval eliptice, cu puncte translucide de unde și numele de ”perforatum”. Înflorește din iunie până în septembrie. Este caracteristic solurilor nefertile, calcaroase, drenate, dar pot fi întâlnite pe o gamă largă de habitate, inclusiv pajiști, luminișuri, margini de drum. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Hypericum tetrapterum – Șovârvariță
Este o plantă perenă de înălțime medie, cu tulpina mai groasă cu patru creste de-alungul lungimii ei, de unde și numele de ”tetrapterum”. Spre deosebire de celelalte specii comune de Hypericum punctele negre sunt mai rare pe frunze și flori. Florile galben pale apar din iulie până în septembrie. Preferă solurile fertile, umede, crește inclusiv pe pajiști, pășuni, șanțuri, mlaștini și la malul iazurilor și râurilor. Semințele germinează primăvara, prin urmare cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Iberis amara – Lilicele
Este o plantă atractivă anuală cu tulpina ramificată, cu grupuri de flori la capete, care poate ajunge la înălțimea de 40 cm. Florile apar în grupe aplatizate, fiecare floare este format din patru petale inegale. Florile care apar din mai până în august, sunt de obicei albe, dar pot varia între alb și lila adânc. Crește de obicei pe terenuri pustii, pe partea sudică al pășunilor calcaroase, terenuri arabile. Crește ușor din semințe, care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Inula conyzae
Este o plantă perenă de viață scurtă, pufoasă, cu tulpina purpurie, care crește până la aproximativ 1,2 m înălțime. Capetele de flori sunt aranjate ca niște umbrele închise, de culoare galben mat, susținute de niște bractee violet-brune. Înflorește din iulie până la sfârșitul lunii septembrie după care apar semințele ca niște păpădii. Pot fi întâlnite pe solurile uscate, destul de infertile, calcaroase, pe terenuri pietroase, dar și în pășuni, margini de păduri, arbuști. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Iris pseudacorus – Stânjenel de baltă
Este o plantă perenă de viață lungă, ușor de identificată de florile ei mari, galbene care apar în lunile iunie și august.
Preferă solurile umede, crește pe diferite habitate, la marginile cursurilor de apă, lacurilor sau iazurilor, dar poate fi întâlnită de asemenea în pajiști, păduri, mlaștini sau dune. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, dar pot fi folosite în orice perioadă al anului.

Jasione montana
Este o plantă atractivă bienală, scurtă cu frunze ușor păroase, lanceolate, cu un grup de flori rotunjite de culoare albastru deschis, sau ocazional albe. Înflorește din mai până în septembrie.
Crește pe soluri acide, bine drenate, pot fi adesea întâlnite pe malul mării, pe dune și pajiști. Crește ușor din semințe, care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Knautia arvensis – Mușcata-dracului
Este o plantă perenă înaltă, păroasă, caracteristică pășunilor, cu un grup de flori albastru-violete, cu antere roz, care apar din luna iunie până în octombrie. Preferă solurile uscate, bine drenate, calcaroase și neutre, ale pășunilor, fânețelor, gardurilor vii, crește de asemenea pe margini de drum, pe terenuri ierboase necultivate. Când înflorește atrage un număr mare de insecte, albine, fluturi, etc. Semințele pot fi semănate toamna sau primăvara. Germinarea poate fi puțin mai lent și eratic.

Lamium purpureum
Ca și celelalte specii de urzică moartă, și aceasta are o tulpină pătrată și o floare cu o petală tip glugă superioară și două petale în partea de jos. Aceste flori sunt de culoare roz închis, până la roz pal, mai rar roșu, iar frunzele au formă de inimă, ușor dințate. Este între primii care înfloresc în martie și care aduc flori până în octombrie. Crește în soluri fertile, lucrate, cultivate, în grădini, garduri vii, dar și în solurile necultivate. Crește ușor din semințe, care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Lathyrus nissolia
Este o plantă anuală înaltă de aproximativ 90 cm, cu tulpina înclinată. Când înflorește este ușor de identificat de frunzele lungi înguste și de florile roz-purpurii care apar solitare sau în perechi pe tulpina lungă. Înflorește din luna mai până în iulie. Este o plantă caracteristică solurilor argiloase, lucrate, pajiștilor și a celor calcaroase, incluzând terenuri ierboase, margini de drum, cărări de pădure și pajiști de coastă. Crește ușor din semințe, dar germinarea poate dura un timp din cauza hibernării.

Lathyrus pratensis – Lintea pratului
Este o plantă perenă înaltă care poate fi identificată prin florile sale galbene și frunzele în perechi lanceolate, înguste. Înfolrește din luna mai până în august, după care apar păstăi negre în toamnă. Preferă solurile moderat fertile, pe o gamă de pajiști, garduri vii, terenuri ierboase, pășuni ușor păscute. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna, dar pot fi folosite în orice perioadă al anului.

Leontodon hispidus
Este o plantă perenă scurtă, cu o tulpină foarte păroasă, care este ușor umflată în partea superioară. Florile solitare înfloresc de la sfârșitul lunii mai, până în octombrie, au culoarea galben auriu, adesea cu petalele exterioare roșiatice sau portocalii și bracteele sub flori pletoase. Frunzele care alcătuiesc rozeta bazală sunt lungi, și lobate.
Crește în soluri uscate, neutre sau calcaroase, în pășuni, fânețe, margini de pietre, margini de drum. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna, dar pot fi folosite în orice perioadă al anului.

Leucanthemum vulgare – Margaretă
Este o plantă perenă atractivă, cu tulpină de înălțime medie neramificată cu o floare solitară în vârf compusă din petale albe așezate pe un singur rând în jurul discului central de culoare galbenă. Frunzele sunt lobate dințat cu nervuri lungi și nu sunt așezate în perechi pe tulpină. Înflorește din mai până în septembrie. Poate fi întâlnită în pajiști și pășuni păscute moderat, la margini de căi ferate și drum. Preferă dar nu este limitată la soluri bine drenate, neutre spre fertile, dar lipsește de la solurile umede. Plantele produc multe semințe care pot germina atât toamna cât și primăvara, și pot rămâne viabile în sol timp de mai mulți ani. Crește ușor din semințe, care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Linaria vulgaris – Linăriță
Este o plantă perenă familiară, atractivă caracteristică pășunilor, cu frunze cenușii, care înflorește din luna iunie până în octombrie, florile sale se aseamănă cu cele de ”Gura leului”, au culoare de galben intens iar ”buza inferioară” este portocalie.
Se dezvoltă în poieni, fânețe, la marginea culturilor sau a drumurilor, pe soluri uscate, cu fertilitate scăzută, pe soluri acide, dar mai frecvent pe cele calcaroase.
Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Lithospermum arvense – Mărgelușă
Este o plantă anuală cu tulpina erectă, uneori înconjurată de mai multe tulpini mai mici care se ramifică de la bază. Florile apar în axilele frunzelor superioare mai mici și sunt de culoare albă-albăstruie, cu cinci petale largi de 5-8 mm. Înflorește din aprilie până în septembrie. Apare frecvent pe terenuri arabile, dar poate fi întâlnită de asemenea pe ternuri necultivate, în soluri calcaroase. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna.

Lotus corniculatus – Ghizdei
Este o plantă perenă de viață lungă, ușor de identificată prin tulpina solidă, frunze verzi deschiși în formă de trifoi și florile mature care au culoarea gălbenușului de ou, iar mugurii sunt adesea de culoare roșie. Crește pe o gamă largă de soluri, fiind absent doar de pe soluri foarte acide sau foarte infertile, totuși nu tolerează un nivel ridicat de azot. Poate fi întâlnită în pajiști, pășuni, câmpuri cu flori. Se stabilește ușor, crescând din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Lotus pedunculatus – Ghizdei de mlaștină
Ghizdeiul de mlaștină este planta solurilor umede. Împărtășește multe dintre caracteristici ale Ghizdeiului comun, dar pare mai luxuriant cu frunze mai închise la culoare și o tulpină robustă tubulară. Înflorește din iunie, până la sfârșitul lunii august, după care apar păstăi distinctivi ca ”picioarele de pasăre”.
Pot fi întâlnite pe o gamă largă de habitate, inclusiv pe pajiști umede, mlaștini, lacuri și râuri, cu o ușoară preferință față de soluri acide.
Planta se răspândește prin stoloni, și într-o măsură mai mică prin semințe.
Se stabilește ușor, crescând din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Lycopus europaeus – Cervana
Este o plantă perenă de înălțime medie spre mică, care crește până la aproximativ 1m. Cu florile sale în verticile, cu tulpina unghiulară, cu frunze opozite, pare o mentă cu frunze mai adânc crestate, dar fără miros. Florile, care apar din iunie până în septembrie, sunt de culoare albă cu pete violete. Crește într-o gamă largă de soluri umede, pe malurile râurilor, pârâurilor, lacurilor, în șanțuri și în mlaștini.
Odată stabilite prin însămânțare se răspândesc prin rizomi. Crește repede din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Lysimachia vulgaris – Gălbășoară
Este o plantă perenă atrăgătoare, înaltă, care înflorește în lunile iulie și august. Are o tulpină robustă, pufoasă, care crește la înâlțimea de 1,5 m, cu frunze verticile, largi, lanceolate, cu pete negre sau portocalii. Florile sale galbene intens, cu pete pale, sunt grupate pe tulpina ramificată.
Preferă solurile permanent umede, organic bogate, și pot fi întâlnite pe marginile cursurilor de apă, de râuri, în mlaștini, prin iazuri, lacuri și șanțuri.
Cresc din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Lythrum salicaria – Răchitan
Este o plantă erbacee perenă, de grădină, cu un vârf de flori roz arătoase. Plantă destul de înaltă, ajungând la aproximativ 1,5 m înălțime, cu o tulpină dreaptă, unghiulară și cu frunze în perechi opuse sau verticile de câte trei. Florile au șase petale și 12 stamine și sunt aranjate întrun vârf dens de 10-30 cm lungime. Înflorește din iunie până la sfârșitul lunii august. Preferă solurile umede, non-acide, fertile. Este răspândită în locurile mlăștinoase, la marginea râurilor și a bălților, zonelor inundabile. Crește repede din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Malva arborea – Nalbă
Este o plantă bienală care crește până la înălțimea de 3 m, cu flori roz cu nervuri roz mai închise, cu frunzele sale catifelate este puțin probabil să fie confundate cu orice altă plantă. Deoarece nu suportă iarna severă, se rar găsește la o distanță mai mare de 100 m de la mare, deși crește ușor și ca plantă de grădină. Preferă solurile de adâncime mică, îmbogățită cu nutrienți, este răspândită în jurul coastelor.
Înflorește din luna iunie până în septembrie. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Malva moschata – Nalbă moșată
Este o plantă grațioasă, atractivă, de înălțime medie, cu petale mari roz deschise și frunze adânc crestate. Înflorește din luna iunie până în august. Crește pe soluri bine drenate, pe pajiști ușor neglijate, la margini de drum, pe pășuni ușor păscute și terenuri necultivate. Nalba moșată se dezvoltă ușor din semințe.

Medicago lupulina – Trifoi mărunt
Este o plantă anuală sau perenă de viață scurtă, de înălțime mică, cu un cap compact de flori galben deschise și frunze ca trifoiul. Înflorește din luna aprilie până în iulie. Este plantă caracteristică solurilor infertile, neutre sau calcaroase, terenurilor relativ lucrate. Se răspândește pe pajiști uscate, pășuni, margini de drum, pe terenuri nelucrate și chiar și pe pereți. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna.

Mentha aquatica
Este o plantă perenă care crește până la înălțimea de 90 cm, cu aspect și miros inconfundabil de mentă. Florile apar pe partea superioară a tulpinii și în jurul acesteia. O plantă atractivă, cu un miros plăcut, cu flori de culoare mov, care înflorește din iulie până la sfârșitul lunii septembrie. Preferă solul în permanență umed, uneori se întâlnește chiar parțial scufundată în apă, solurile cu un grad de infertilitate, fiind dislocați de alte specii mai înalți dominante în sol mai bogat în nutrienți. Habitatele includ iazuri, șanțuri, râuri, mlaștini și pășuni umede. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Misopates orontium
Este o plantă anuală, de înălțime mică, atractivă, cu frunze înguste, verzi închise și lucioase. Florile roz-violete deschise cresc în axilele frunzelor superioare. Este răspândită atât în culturi arabile și horticole, cât și pe alte zone de teren deschis, inclusiv grădini, terenuri nelucrate. Semințele cel mai indicat este să fie semănate primăvara devreme.

Myosotis arvensis – Nu-mă-uita
Este o plantă anuală sau bienală inconfundabilă, de înălțime mică, cu un grup de flori mici, albastre, albe sau roz. Înflorește din luna aprilie până în octombrie. Deși se răspândește pe o gamă largă de soluri, în zone cultivate, crește deosebit de bine pe soluri calcaroase de adâncime mică și pe soluri nisipoase, uscate. Semințele cel mai indicat este să fie semănate toamna.

Myrrhis odorata – Smirna
Smirna este o plantă atractivă, care ajunge la înălțimea de aproximativ 90 cm, cu flori albe, care înfloresc din primăvară până la începutul verii. Frunzele sunt de culoare verde deschis, în formă asemănătore de ferigă, profund divizată, cu caracteristica distinctivă că acestea au un miros puternic de anason când sunt strivite. Poate fi întâlnită la margini de pădure și luminișuri, maluri ierboase și margini de drum. Semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare, de aceea se indică ca semănatul să aibă loc la sfârșitul verii sau toamna.

Odontites vernus
Este o plantă anuală, relativ mică (de obicei sub 30 cm), purpuriu, cu o tulpină unghiulară și cu frunze lanceolate. Florile apar din iunie, până în septembrie, și sunt de culoare roz violete, de 8-10 mm. Este răspândită pe pajiști, în soluri cu fertilitate scăzută, în zone umblate, la margini de drum și de poteci. Semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare, prin urmare este indicat să fie semănate în toamnă.

Oenanthe pimpinelloides
Este o plantă perenă mai greu de indentificată la prima vedere, nepăroasă, cu frunze penate, divizate, cu tulpina solidă, crestată, care crește până la 1 m înălțime. Florile dispuse în umbele, de culoare albe sau roz apar din luna iunie până în august. Poate fi întâlnită pe pajiști, pășuni, în special cele păscute de cai. Preferă solurile acide și tolerează atât condițiile umede cât și pe cele uscate. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Onobrychis viciifolia – Sparcetă
Este o plantă perenă ușor de indentificată, cu un vârf de flori de culoare roz deschise, care înflorește din luna iunie, până în august. Sparceta este caracteristic pășunilor, solurilor calcaroase, unde plantația este nativă sau introdusă din timpuri străvechi. Poate fi întâlnită și pe marginea drumurilor, pe maluri și în cariere de piatră. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Ononis spinosa – Osul iepurelui
Este o plantă erbacee, perenă, cu flori roz închise și frunze trifoliate. Înflorește din luna iulie, până în septembrie și este polenizată de albine. Osul iepurelui poate fi întâlnită prin pășuni, fânețe aride și terenuri nisipoase, pe malurile apelor, pe pajiști calcaroase, infertile, pe soluri bine drenate, uneori pe soluri argiloase. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Origanum vulgare – Sovârf
Este o plantă perenă, care crește până la aproximativ 60 cm înălțime. Pe vîrful tulpinii apar mugurii violet închise, care se deschid în flori roz, violete sau rareori albe. Frunzele sunt lungi, ovale, de obicei ușor dințate și sunt dulce parfumate. Planta înflorește începând din iulie până în august. Crește în pășuni ușor păscute, fânețe, margini de drum, preferând solurile uscate, infertile, și de obicei calcaroase. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului, dar cele mai bune rezultate pot fi obținute cu semănatul în toamnă.

Ornithogalum pyrenaicum
Este o plantă perenă frumoasă de înălțime medie, cu frunze înguste, cu un grup de flori stelate, care ajunge până la înălțimea de 60 cm și poate să conțină mai mult de 50 de flori. Fiecare floare are cam 2,5 cm, în formă de stea cu șase petale alb-verzui cu dungi verzi. Înflorește în lunile iunie și iulie.
Crește în păduri, pe garduri vii, margini de drum, maluri ierboase, zone nelucrate, de obicei pe soluri argiloase acoperite cu calcar sau pietriș.
Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Papaver rhoeas – Mac de câmp
Macul de câmp este o plantă anuală inconfundabilă, cu flori mari de culoare roșie, cu centre negricioase. Înflorește din luna iunie până în august. Crește pe o gamă largă de soluri, dar cel mai frecvent pe cele ușoare, calcaroase, pe terenurile arabile. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Pastinaca sativa – Păstârnac
Este o plantă bienală nativă înaltă, cu flori galbene, firele de păr aspre de pe tulpină și frunzele penate au un miros înțepător când sunt strivite. Înflorește din luna iunie până în septembrie, florile atrag o gamă largă de insecte. Este o plantă caracteristică pășunilor de soluri neutre și calcaroase, crește de asemenea pe margini de drum, terenuri necultivate. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, dar pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Persicaria bistorta – Răculeț
Este o plantă perenă de grădină. La baza plantei are un mănunchi de frunze ovale, lungi, pe tulpina lungă de aproximativ 75 cm, care la capăt este acoperit de o inflorescență racemoasă, de culoare roz. Înflorește de la sfârșitul pimăverii până la toamnă. Este o plantă asociată cu solurile umede, ușor acide, din pășuni, fânețe, malul râurilor, dar suportă bine și seceta. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, dar se stabilizează în orice perioadă al anului.

Pimpinella major
Este o plantă perenă înaltă de aproximativ 1m. Tulpina este goală înauntru și puternic canelată. Frunzele bazale sunt penate, la vârf se termină în trei lobi. Florile umbele, care înfloresc din iulie până în septembrie pot fi albe sau roz. Preferă solurile calcaroase, uneori pe cele argiloase, crește pe pajiști, margini de drum, maluri, margini de mădure, și locuri similare. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Plantago lanceolata – Pătlagină îngustă
Este o plantă erbacee perenă, de 10 – 50 cm înălțime, cu frunze ovate sau lanceolate, cu tulpini florifere drepte, cu inflorescențe maro-albi care înfloresc pe tot parcursul verii.
Este răspândită pe toate tipurile de soluri, dar cel mai des pe pajiști cu soluri mai acide, în pășuni, lunci, maluri și pe dune de nisip. Semințele pot supraviețui și se pot stabili în diferite condiții secetoase, în care alte specii nu pot, așteptând în sol condițiile mai favorabile.

Plantago media
Este planta perenă cu tulpina neramificată, frunze bazale cu nervuri și cu vârf de flori albe-verzui, cu stamine lungi de culoare roz-violete. Frunzele bazale sunt late și ovale. Înflorește din mai până la sfârșitul lunii august. Este caracteristic solurilor calcaroase dar crește de asemenea și pe cele argiloase, grele, pe pajiști umede, cosite, fânețe. Cel mai indicat este să fie semănate vara târziu, sau în toamnă.

Poterium sanguisorba
O plantă perenă de înălțime mică spre medie, cu frunze penate cenușii, cu un capăt de inflorescență rotundă cu flori mici verzi, cu stiluri roșii. Frunzele au miros plăcut de castravete. Este răspândită pe soluri calcaroase, uscate, infertile, mai puțin frecvent pe cele argiloase, umede. Crește pe o gamă largă de habitate, inclusiv pe pajiști, lunci, pe margini de drum, și cariere de piatră. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului. Germinează în primăvară sau în toamnă.

Primula elatior – Ciuboțica cucului de munte
Este o plantă perenă de pădure atractivă, cu flori de culoare galben deschis care sunt așezate în mănunchi la vârful tulpinei, tulpina este păroasă, frunzele sunt așezate la baza tulpinei. Înflorește în luna aprilie-iunie. Poate fi întâlnită în păduri vechi dominate de stejari, frasini, paltini de câmp și de alun, pe soluri calcaroase, uneori inundate, slab aerate. Semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare, de aceea cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Primula veris – Ciuboțica cucului
O floare de primăvară foarte familiară, cu o rozetă de frunze încrețite, dințate, din care ies una sau mai multe tulpini cu flori. Florile sunt galben închise, la bază portocalii, sunt aranjate umbele, care de multe ori sunt aplecate pe o parte. Înflorește în perioada martie-mai. Ciuboțica cucului este caracteristică pajiștilor de plante mici, bogate în specii, crește pe o gamă largă de soluri calcaroase, uneori uscate, pe cele non-calcaroase, dar preferă pe cele umede, bine drenate. Semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare, de aceea cel mai indicat este să fie semănate vara târziu sau în toamnă. Germinează în primăvară.

Primula vulgaris – Griciorei
O plantă perenă de înălțime mică, una dintre cele mai cunoscute plante, cu flori galbene pal, care înflorește din luna martie până în mai. Poate fi întâlnită în locații reci, umbrite, nu numai în păduri cu care este asociat de obicei, dar și pe garduri vii, maluri de râu, zone de munte și pe stânci de coaste. Preferă solurile umede, de obicei cele argiloase, grele. Semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare, de aceea cel mai indicat este să fie semănate vara târziu sau în toamnă. Germinează în primăvară.

Prunella vulgaris – Busuioc de câmp
Este o plantă târâtoare mică, cu tulpina unghiulară și frunze ovale verzi deschise, așezate în perechi opuse. Florile sunt violete și sunt aranjate dens în jurul unui cap de inflorescență alungită. Înflorește din iunie, până în septembrie. Este răspândită într-o gamă largă de habitate, pajiști, pășuni, peluze, la margini de drum și luminișuri, dar are o afinitate deosebită pentru soluri neutre sau calcaroase, umede, moderat fertile. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Pulicaria disenterica
Este o plantă erbacee perenă, din familia margaretelor, care crește aproximativ până la înălțimea de 1 m. Frunzele sunt lanceolate cu muchii ondulate. Florile au 3 cm în diametru și sunt galben auriu. Înflorește din iulie până la sfârșitul lunii septembrie. Preferă solurile umede, acide, bogate, crește în pajiști, mlaștini, cărări de pădure umede, la marginile cursurilor de apă, lacurilor, iazurilor. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Ranunculus acris – Piciorul cocoșului
Este o plantă perenă elegantă, care poate atinge înălțimea de 90 cm, cu frunze profund tăiate în lobi și flori galbene. Înflorește din aprilie până în octombrie. Este răspândită pe pășuni păscute sau pajiști tăiate, preferă solurile umede. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în toamnă sau în primăvară.

Ranunculus arvensis
Este o plantă anuală, care crește până la aproximativ 50 cm, cu frunze înguste, profund crestate și cu flori relativ mici de culoare galben lămâie. Înflorește de la începutul lunii mai, până la sfârșitul lunii iunie. Este aproape total limitată la terenuri arabile, preferă solurile argiloase, nisipoase, calcaroase și în mod special pe cele argiloase grele. Semințele pot fi semănate în toamnă, deoarece germinează pe parcursul toamnei și iarna.

Ranunculus bulbosus
Plantă perenă caracteristică pajiștilor, cu sepale înclinate, cu flori galbene care apar începând din luna martie, până la sfârșitul lunii mai. Crește pe o gamă largă de habitate, pajiști păscute sau tăiate, cu o preferință de soluri calcaroase, bine drenate, și este absentă din solurile foarte acide. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în toamnă sau în primăvară.

Ranunculus flammula
Este o plantă perenă cu flori galbene lucioase, formate din cinci petale și antere mai mici față de celelalte flori din această familie de flori, și diferă și prin frunzele sale lanceolate. Înflorește din luna mai până în august.
Este planta caracteristică habitatelor umede, solurilor acide spre neutre, cu un grad de fertilitate mediu sau scăzut. Preferă terenurile cu nivelul de apă fluctuant ca la margine de iazuri și lacuri, la margini de râu, lângă izvoare.
Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Reseda lutea
Este o plantă perenă sau bienală, cu inflorescență racemoasă, conică, cu flori mici, verzi-galbene, fără miros. Frunzele sunt de culoare verzi-galbene pale, penate cu margini ondulate. Pot fi întâlnite pe o gamă largă de habitate, pe soluri bine drenate, inclusiv cariere de piatră, terenuri nelucrate, margini de drum și diguri, dar preferă solurile calcaroase ale pajiștilor și dunelor. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Rhinanthus minor – Clocotici
Este o plantă anuală caracteristică pajiștilor, cu flori în două buze galbene, cu doi dinți albe sau violete, în spatele cărora apar sepalele verzi, uneori roșii, umflate. Înflorește din luna mai, până în septembrie.
Preferă pajiștile cu o fertilitate moderată sau scăzută, dar pot fi întâlnite și la margini de drum, dune, pășuni ușor păscute, și zone mai uscate din jurul mlaștinilor.
Semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare, și germinează la începutul primăverii, de aceea trebuie semănate în toamnă.

Rumex acetosa – Măcriș
Este o specie de plante perene, înaltă, cu frunze în formă de săgeată, cu flori mici care se transformă în fructe coapte roșiatice plate, cu aspect de hârtie. Are un gust acru și este folosit în salate și supe.
Pot fi întâlnite pe o gamă largă de habitate, dar mai ales pe pajiști și pășuni. Cu totul că se poate stabili și în solurile calcaroase, măcrișul preferă solurile neutre sau ușor acide.
Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Rumex acetosella – Măcriș mărunt
Este o plantă perenă, care seamănă cu Măcrișul dar este mai mic, de 20 cm, și mai zvelt, iar frunzele lobate în formă de săgeată sunt aranjate lateral.
Este planta caracteristică habitatelor uscate, bine drenate, și relativ infertile, pot fi întâlnite pe soluri necalcaroase, în pășuni, câmpii, dune și plaje, în condiții secetoase.
Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Rumex sanguineus
Este o plantă perenă de viață scurtă, cu o inflorescență în spic și cu frunze lanceolate. Poate fi întâlnită la margini de pădure, poieni, cărări, garduri vii și la margini de drum. De obicei preferă condițiile umede, solurile argiloase, dar crește de asemenea pe o gamă largă de soluri.  Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Salvia verbenaca
Este o plantă perenă de viață lungă, înaltă, cu tulpina păroasă, cu frunze verzi-gri ovale, lobate, la margini dințate, și cu flori purpuriu deschise sau violete aranjate în verticile pe tulpina dreaptă. Ca și alte specii de salvie este puternic aromată.
Preferă solurile bine drenate, bogate în baze, pot fi întâlnite în pășuni, terenuri însorite și pe dune de nisip stabile.
Semințele pot fi semănate primăvara sau toamna. Necesită multă soare.

Sanguisorba officinalis – Sorbestrea
Este o plantă perenă înaltă, cu o inflorescență alungită cu flori de culoare vișiniu. Frunzele penate sunt verzi în partea superioară și mai gri în partea de jos, fără miros. Înflorește din iunie până în septembrie. Preferă solurile neutre cu aluviuni sau turboase. Deși poate crește și în soluri uscate, este asociat cu pășuni umede, fânețe, pajiști mlăștinoase sau la margini de râuri și lacuri. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului, dar cel mai indicat în toamnă.

Scabiosa columbaria
Este o plantă perenă atractivă care crește până la 70 cm, cu flori mari de culoare albastru pal. Florile mici individuale care alcătuiesc capul de floare au cinci petale. Înflorește din luna iunie până în octombrie. Este caracteristică solurilor uscate, relativ infertile, calcaroase. Habitatele includ pajiști și pășuni (în special păscute de oi), terasamente și pante, margini de drum și mai rar pe cariere de piatră. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, dar pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Scorzoneroides autumnalis
Este o plantă perenă atractivă, mică, caracteristică pajiștilor, cu flori galbene, care înflorește din luna iulie, până în octombrie. Frunzele bazale în formă de rozetă sunt lanceolate și dințate profund. Crește pe o gamă largă de soluri, în pajiști, pășuni păscute sau tăiate, fânețe, pe soluri moderat fertile, umede. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în primăvară, dar pot fi folosite în orice perioadă al anului.

Scrophularia auriculata
Este o plantă perenă înaltă, cu tulpina unghiulară, cu frunze opuse și cu flori de curoare brun-roșu într-o formă caracteristică. Poate fi întâlnită pe soluri permanent umede, la margini de lacuri, râuri și cursuri de apă, în șanțuri, gropi umede și mlaștini. Tolerează bine umbra și pot fi adesea întâlnite în păduri umede. Semințele pot fi semănate în sol umed, în orice perioadă al anului.

Sherardia arvensis
Este o plantă anuală foarte mică, peste care se trece ușor cu vederea, însă dacă o privim mai de aproape vom vedea că este o plantă atractivă, cu flori mici de culoare liliachiu pal sau roz.
Pot fi întâlnite pe pajiști deschise, predispuse la secetă, câmpuri arabile, terenuri nelucrate și margini de drum.
Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Silaum silaus
Este o plantă perenă umbeliferă din familia de morcovi, cu flori galbene care sunt aranjate în umbele de 20-60 mm în diametru și cu frunze inferioare divizate în foi înguste. Preferă solurile umede, argiloase, habitatele includ pajiști neatinse, zăvoaie, fânețe, pășuni ușor păscute, uneori crește și în condiții mai uscate, cum ar fi la margini de drum sau pante. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Silene dioica – Opaiță roșie
O plantă perenă atractivă, de înălțime medie spre înaltă, cu tulpina păroasă, și frunze în perechi opuse. Florile roz sunt formate din cinci petale despicate, la baza cărora se formează un tub înconjurat de un caliciu maro-violet. Înflorește din martie, până în noiembrie. Crește pe habitate ușor umbrite, cum ar fi garduri vii, crânguri și luminișuri, dar poate trăi neînflorită și în umbră mai profundă. Preferă solurile bine drenate și moderat fertile. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Silene flos-cuculi – Floarea-cucului
Această plantă perenă de înălțime medie spre înaltă este greu de confundat, având petale roșii sau roz, rareori albe, petale cu coronulă adânc bidentată. Înflorește din luna mai, până în iulie. Crește pe o gamă largă de habitate, pe pajiști umede, zăvoaie, mlaștini, la marginea bălților, în șanțuri și la margini de păduri umede.

Silene noctiflora
Este o plantă anuală de înălțime medie, acoperită de peri lipicioase, florile de culoare alb sau roz sunt profund crestate. Înflorește din luna iulie, până în septembrie. Petalele rămân înfășurate ziua, iar seara se deschid și rămân deschise pe parcursul nopții. Crește atât pe terenurile cultivate cât și pe terenuri nelucrate, pe soluri uscate, nisipoase și calcaroase. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Silene uniflora
Este o plantă perenă cu flori albe, care la baza lor formează un tub înconjurat de un caliciu. De obicei are o singură floare pe tulpină, cu petale mai largi și mai puțin profund crestate ca la celelalte specii. Înflorește din luna mai până în iulie. Poate fi întâlnită pe o gamă largă de habitate, pe maluri stâncoase, dune de nisip, pietriș, malurile lacurilor. Preferă solurile bine drenate, locurile însorite. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Silene vulgaris – Gușa porumbeleului
O plantă perenă de înălțime medie, cu frunze cerate gri-verzi, cu flori de culoare albă, formate din cinci petale despicate, care la baza lor formează un tub înconjurat de un caliciu. Înflorește din luna mai, până în august. Poate fi întâlnită pe o gamă largă de habitate, pe soluri bine drenate, pe terenuri lucrate, pășuni, margini de drum, terenuri nelucrate, la margini de terenuri arabile. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă a anului.

Stachys sylvatica – Bălbisă
Este o plantă perenă de înălțime medie, păroasă, și are un miros înțepător când este strivit. Frunzele verzi închise au formă de inimă alungită. Florile aranjate în verticile sunt roșcate-purpurii închise cu pete albe. Înfloresc din iunie până în octombrie. Preferă solurile umede, relativ ferile, crește pe habitate cum ar fi malurile râurilor, margini de drum, cărări de pădure. Cel mai indicat este să fie semănate la sfârșit de vară sau în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Succisa pratensis – Ruin
Este o plantă perenă cu o floare distinctivă rotunjită ca o ”perniță de ace” albasrtu-violet, susținută de bractee verzi. Frunzele bazale de rozetă sunt eliptice, de culoare verde închis, adesea cu pete mov, cele de pe tulpină sunt mai înguste și uneori dințate. Înflorește din iunie până în octombrie. Crește pe o gamă largă de habitate, inclusiv fânețe, pășuni umede, cărări de pădure, câmpii și mlaștini, în soluri drenate, preferă de la solurile neutre la cele ușor acide. Semințele cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Tanacetum vulgare – Vertice
Este o plantă perenă cu flori galbene în formă de butoane, aranjate în grupuri plate pe tulpina ramificată, care atinge 50-150 cm și de obicei are o nuanță de roșu. Are frunzele fin divizate, asemănătoare cu feriga, sunt aranjate alternativ pe tulpină. Frunzele și florile sunt aromatice. Florile apar târziu, pe parcursul lunii august și în septembrie. Poate fi întâlnită pe o gamă largă de habitate, pe pajiști, ternuri lucrate, malurile râurilor, margini de drum și terenuri nelucrate. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului, dar în tăvile de însămânțare primăvara este cel mai indicat.

Taraxacum officinale – Păpădie
Păpădia este o plantă erbacee perenă, cunoscută, cu totul că poate fi confundată cu alți membri din aceeasi familie. Frunzele sunt lungi, crestate, florile galbene sunt grupate în capitule, iar tulpina este goală în interior și conține un suc lăptos. Crește pe o gamă foarte largă de habitate, inclusiv zone umede, dune de nisip, munți, grădini, terenuri necultivate și pășuni. Se dezvoltă ușor din semințe care pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Teucrium scorodonia
Este o plantă perenă din familia urzicii moarte, care crește la înălțimea de aproximativ 50 cm. Întreaga plantă este păroasă, cu frunze ovale ridate, care miros ușor a salvie când sunt strivite. Florile galben-verzui apar din iulie până în septembrie.
Preferă solurile bine drenate, acide sau ușor bazice. Pot fi întâlnite pe o gamă largă de habitate, inclusiv câmpii, păduri, garduri vii, păduri de arbuști și dune.
Majoritatea semințelor germinează primăvara, așadar este cel mai indicat să fie semănate în toamnă.

Thalictrum flavum
Este o plantă perenă înaltă, distinctă, ajungând la o înălțime de 1 m sau mai mult. Este formată din frunze penate, florile mici dense de culoare galben deschis sunt susținute de două bractee verzi. Înflorește din iulie până în septembrie.
Poate fi întâlnită pe o gamă largă de habitate umede, inclusiv mlaștini, pajiști umede, șanțuri, malul pârâurilor.
În natură semințele germinează la sfârșitul verii sau primăvara, așadar cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Thlapsi arvense – Punguliță
Este o plantă anuală de înălțime medie, cu frunze sagitate cu margini dințate, cu flori albe cu antere galbene. Este greu de confundat cu alte flori sălbatice.
Poate fi întâlnită pe soluri grele, în terenuri arabile, margini de drum, terenuri necultivate și grădini.
Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Thymus polytrichus
Este o plantă perenă atractivă, mică, târâtoare, cu tulpina unghiulară, păroasă, cu frunze rotunjite de culoare verde-gri. Vara apar grupurile de flori albe sau roz-liliachiu. Pot fi întâlnite pe soluri drenate, bazice, calcaroase, în pășuni, pajiști tunse, regiuni montane, stânci de munte, zone cu pietre și pe hotare. În natură semințele germinează la sfârșitul verii sau primăvara, așadar cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Torilis japonica
Este o plantă anuală sau bienală de înălțime medie spere înaltă, din familia de morcov (Apiaceae). Înflorește din iulie până în septembrie. Pot fi găsite într-o varietete de habitate, pe sol neutru și bazic, inclusiv la margini de pădure, garduri vii, pășuni nepăscute și la marginlie șoselelor abrupte. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Trifolium arvense – Papanaș
Este o plantă anuală mică, atractivă, de aproximativ 10-30 cm înălțime. Ca și la alte specii de trifoi frunzele sunt împărțite în trei foi, dar la această specie sunt relativ mai lungi și înguste. Caliciul este păros acoperând și protejând florile roz-pale colorate de căldura soarelui. Preferă solurile ușor acide, nisipoase sau cu pietriș, cum ar fi terenurile necultivate, margini de teren arabil, dar nu și în soluri umede sau în umbră. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă.

Trifolium orcholeucon
Este o plantă perenă, erbacee, cu frunze trifoi alternante și flori albe sau galben crem. Înflorește pe tot parcursul lunii iunie și iulie. Preferă solurile calcaroase, stâncoase, argiloase, crește în fânețe, pășuni, terenuri arabile, pe margini de drum și lângă căi ferate. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului, deși germinarea poate fi mai lentă.

Trifolium pratense – Trifoi roșu
Este o plantă perenă cu frunze trifoliate, cu flori grupate în inflorescențe roșii sau roz. Trifoiul roșu ca plantă sălbatică crește în fânețe și în pajiști, poate fi întâlnită în majoritatea solurilor, în cele mai acide, umede sau infertile, dar preferă pe soluri bine drenate, soluri umede și cele ușor acide.  Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului, deși germinarea poate fi mai lentă.

Verbascum nigrum – Coada vacii
Este o plantă bienală înaltă, frumoasă, cu o inflorescență lanceolată cu flori bogate, galbene cu stamine mov, păroase, cu frunze mai mult păroase.
Crește la margini de drum, maluri, și în alte locuri ierboase, ocazional lucrate, în special pe soluri calcaroase, bine drenate.
Înflorește de obicei din iunie până în septembrie, în condiții meteo favorabile până în noiembrie.
Se dezvoltă ușor din semințe.

Verbascum thapsus
Este o plantă bienală înaltă, acoperită cu puf alb sau gri, cu un grup de flori galben deschise.
Este răspândită pe soluri drenate, calcaroase, pe pajiști și terenuri nelucrate.
Se dezvoltă ușor din semințe.

Verbena officinalis – Verbină
Este o plantă perenă păroasă, subțire, cu o tulpină lemnoasă ramificată în mai multe tulpini drepte. Înflorirea are loc de la începutul lunii iulie până la sfârșitul lunii septembrie cu flori mici, albastre aranjate în spice terminale, subțiri, alungite. Crește pe soluri drenate, frecvent pe cele calcaroase, pe pajiști, la margini de drum, păduri de arbuști, dar și pe stânci de pe coaste sau la margini de pădure. Semințele pot fi semănate în orice perioadă al anului.

Vicia cracca
Este o plantă perenă cățărătoare, cu un cap de floare arătoasă de culoare violet-purpuriu care urcă peste vegetație cu ajutorul ramificațiilor și frunzelor sale împărțite în 8-12 perechi de foi. Poate fi întâlnită pe garduri vii, margini de pădure, pășuni nepăscute, dar și pe malurile râurilor. Preferă solurile moderat fertile, umede, dar nu tolerează solurile permanent umede. Se dezvoltă ușor din semințe, deși germinarea poate fi mai lentă.

Vicia sativa ssp. segetalis
Plantă perenă, care în comun cu celelalte specii dn familia lui are frunzele formate din mai multe foi în perechi și un cârcel ramificat la vârf cu care se urcă deasupra altor plante. Florile violete sunt de obicei în perechi, dar uneori și solitare, înfloresc din mai până în septembrie. Poate fi întâlnită pe pășuni neglijate, pajiști deschise, în special pe soluri uscate și nisipoase. Se dezvoltă ușor din semințe, deși germinarea poate fi mai lentă.

Viola odorata – Toporaș
Cu florile ei violete sau albe și cu mirosul inconfundabil este planta perenă de început de primăvară. Au înălțime de 2-15 cm, dezvoltându-se din rizomi, din care se dezvoltă și stolonii târâtori, care asigură înmulțirea și prin stoloni. Preferă solurile calcaroase, bazice, crește în habitate ca păduri rare, garduri vii și margini de drum. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Viola riviniana – Violeta comună
Această mică plantă perenă este una dintre cele trei specii de Violete frecvent întâlnite în păduri, care înflorește de la începutul lunii aprilie. La această specie culoarea petalelor este mai palidă. Crește în păduri de foioase, garduri vii, și în alte zone umbrite. Poate fi întâlnită pe o gamă largă de tipuri de sol dar cel mai frecvent pe soluri calcaroase sau argiloase bogate în baze. Cel mai indicat este să fie semănate în toamnă, fiindcă semințele necesită o perioadă rece pentru a ieși din hibernare.

Cu o bogată experiență în amenajări peisagistice și construcția de acoperișuri verzi, vă stăm la dispoziție pentru alegerea tipului de vegetație al acoperișului verde, extensiv, semiextensiv sau intensiv.

Diferitele specii de sedum, ierburi sălbatice sunt ideale pentru rolul de vegetație pe un acoperiș verde extensiv, biodivers, dar pot fi și combinate cu mai multe tipuri de plante cu flori pentru a ajunge la rezultate într-adevăr spectaculoase cu rol decorativ peisagistic.

Selectarea plantelor ce vor alcătui compoziția verde al acoperișului, a grădinii terase sau al pereților vii, se face cu concursul personalului horticultor și ingineri peisagiști calificați și cu experiență în construcțiile verzi de orice tip.

Plantele recomandate de noi vor fi potrivite condițiilor climatice ale amplasamentului, fie vorba de specii autohtone sau importate dar care s- au dovedit a fi viabile în clima și microclima respectivă. Întreținerea ulterioară în garanție sau cu contract de întreținere a acoperișului verde se realizează cu promptitudine și profesionalism maxim, scopul de a avea un spațiu verde estetic, sănătos și viguros fiind un scop comun. Acoperișul Dumneavoastră ecologic poate fi extensiv, plantat cu sedum sau ferigi, intensiv cu ierburi, plante perene, arbuști chiar copaci și gazon de cea mai bună calitate. Plantarea se poate face cu plapume de vegetație, rulouri de sedum sau rulouri de gazon, se poate însămânța cu lăstari sau semințe de iarbă, amestecuri de semințe, ori se pot monta tăvi cu plante cu vegetația maturizată pentru rezultate imediate.